Copiii sunt cei mai importanţi!

„Tradiţie nu înseamnă a venera cenuşa, ci a păstra focul aprins!”
Gustav Mahler

Întotdeauna am mânuit cu îndemânare acul şi aţa, dar în urmă cu aproximativ trei ani mi-am îndreptat atenţia către o iubire mai veche: cusăturile tradiţionale. Atunci nu ştiam că am pornit pe un drum nou. A fost exact aşa cum se spune: atunci când ţi se închide o uşă, o alta se deschide!

Am pornit timid, am învăţat mult şi am avut mult sprijin. Dar peste toate au fost multă pasiune, voinţă şi dragoste faţă de tradiţiile noastre. Am rămas fascinată cât de profunde şi frumoase sunt rădăcinile noastre şi cât de mare este ruptura dintre noi, oamenii prezentului şi ceea ce ne defineşte pe noi ca popor. Am descoperit că, dacă le-am cunoaşte mai bine, am avea mult mai multe motive să ne iubim ca naţie.

În această perioadă am tot cusut, fără să mă opresc şi pot spune că sunt dependentă de starea de bine şi de detaşare pe care mi-o oferă cusutul, de minunile pe care le văd atunci când intru în contact cu artă populară, când ascult sau citesc poveşti adevărate despre „cum se coase o cămăşă”. Eu cred că, prin cusut, am devenit un om mai bun, arta, chiar dacă este populară, transformă numai în bine pe oricine intră în contact cu ea.

Aşa s-au născut Poveştile IEI, din preaplinul pe care l-am simţit atunci cînd am terminat prima cămaşă, atunci când am primit zeci de întrebări de la femei care doreau să ştie cum se face acest lucru. Degeaba ştii lucruri, dacă nu le dai mai departe, mi-am dorit să simtă şi alţii extraordinarele satisfacţii pe care le-am simţit eu.

Aşa cum am spus, am avut mereu oameni valoroşi alături de mine,unii chiar în Brăila, iar Internetul a micşorat distanţele şi a făcut posibilă comunicarea poate mai simplu decât dacă am locuit în acelaşi oraş. Astfel, când rămân fără răspunsuri, ştiu unde să întreb.

Niciodată nu am pretins că sunt o meşteriţă, nu eu sunt cea care pot face o astfel de apreciere, însă ştiu cu siguranţă că pot însufleţi şi pe alţii să pornească pe drumul meu. Mulţumirile primite şi care mi-au încălzit inima şi, mai ales, cămăşile „năşite” de mine mi-au confirmat acest lucru. Am în suflet zeci de astfel de comori!

Sunt mândră că pe acest drum, călăuzite de mine, au pornit femei care acum ştiu a coase cămăşi autentice, nu produse cu o calitate îndoielnică. Nu le ştim nici acum pe toate, cu cât aflăm mai multe, cu atât pare că rămân mai multe de învăţat, dar de la o cămaşă la alta ne apropiem de „adevăr”.

Lucrând de peste doi ani cu adulţii în ateliere practice mereu mi s-a confirmat cât de mare este nevoia de apropiere de tradiţii, cât interes există pentru acest domeniu. Nicio clipă nu am avut sentimentul că este risipă de timp sau de energie. Din acest motiv, pe lângă cusăturile tradiţionale, aceste ateliere au fost adevărate sărbători consacrate tradiţiilor. Fiecare atelier mi-am dorit să fie un eveniment, o celebrare a iei, cămaşa românească fermecată, purtătoare de poveşti „fără de început şi fără de sfârşit” aşa cum îmi place mie mereu să spun.

În timp am observat cu mare atenţie tot fenomenul care se dezvoltă în jurul iei. Acum cred că tărie că nu putem schimba nimic, deşi ne dorim cu ardoare să ne fie mai bine, dacă nu vom începe cu copiii noştri. Aşa, Poveştile IEI se transformă în ceva cu mult mai valoros şi mai durabil. Copiii noştri sunt cea mai importantă investiţie în viitor şi garanţia că vom deveni ceea ce trebuie.

În acest moment, datorită unei echipe mici, dar extrem de dăruite şi cu experienţă în lucrul cu copiii, am puterea să încep, în paralel, şi munca în atelierele cu cei mici. Împreună, ne completăm reciproc şi suntem în stare să schimbăm şi să formăm frumos caractere.

Am observat cu tristeţe că micuţii noştri nu ştiu cine sunt Ileana Cosânzeana sau Harap Alb, dar o recunosc pe Barbie instantaneu. Nu mă înţelegeţi greşit, nu e ceva rău să îţi placă basmele fraţilor Grimm, dar e rău să nu le ştii şi pe ale noastre, care sunt la fel de frumoase şi emoţionante. Este minunat să dansezi pe muzică compusă pe afară, dar să ştii să te bucuri şi de dansurile noastre vesele ca o apă repede de munte sau aşezate ca adâncimea unui codru.

Noi, părinţii ne iubim copiii din tot sufletul, dar câteodată pierdem din vedere lucrurile de suflet în favoarea celor scumpe şi de consum.

Atelierele pentru copii Poveştile IEI s-au născut din dorinţa de a acoperi această „lipsă”. Echipa noastră de formatori specializaţi în lucrul cu copiii şi dezvoltare personală ştiu cum să atingă acele corzi sensibile ale prichindeilor, cum să le sădească în suflet dragostea faţă de tradiţii, tradiţii care nu înseamnă altceva decât „rădăcini”. Fără aceste rădăcini nu putem fi adulţi compleţi din punct de vedere sufletesc, vom avea un gol permanent pe care nu vom şti cum să-l acoperim sau îl vom acoperi nepotrivit.

La Poveştile IEI copiii vor petrece timp de calitate, vor fi înconjuraţi cu dragoste şi atenţie, învăţând prin joc tot felul de meşteşuguri tradiţionale. Tot ceea ce se întâmplă în ateliere noastre este bazat pe tradiţiile şi obiceiurile româneşti, iar copiii vor creşte deprinzându-le în mod natural şi firesc. Ca adulţi vor trăi în respect şi armonie cu acestea şi vor deveni sensibili la frumos, cu drag de natură şi iubire faţă de cei mai în vârstă.

Astfel considerăm noi, la Poveştile IEI că ne facem datoria: alături de părinţi şi copii, cu prietenie şi pasiune. Suntem încrezători în visul nostru şi ne dorim pentru viitor să auziţi, nu atât de noi, cât de copiii cu care am lucrat drept modele demne de admirat!

Tot ceea ce trebuie să faceţi este să luaţi legătura cu noi şi să vă convingeţi de acest lucru! Vă aşteptăm şi poveştile vor trăi veşnic şi frumos prin copiii noştri!

(Fotografia este preluată de la atelierul pentru copii preşcolari – grupa mare a Grădiniţei nr 7 structura „Maria Mirabela”, Brăila, profesor învăţământ preşcolar Vali-Mihaela Mihalcea)