Privind in trecut prin ochii copiilor

Mama, noi avem radacini? Stiam ca doar plantele au radacini, nu si oamenii.
– Da copilul meu, si oamenii au radacini. Iti amintesti tu cand am lucrat impreuna arborele genealogic? Copacelul acela in care am asezat fotografiile bunicilor, verisorilor, matusilor si unchilor? Ei bine, copacelul acela are si el radacini care se pierd departe, in trecut, asa cum radacinile copacilor se pierd in pamant.
– Noi putem cunoaste aceste radacini?
– Da, putem afla informatii despre aceste radacini ale noastre invatand despre trecutul si traditiile tarii noastre.

Probabil ca ati avut si voi astfel de discutii cu copiii vostri. Probabil ca si voi, la randul vostru v-ati pus aceste intrebari pe cand erati copii si ati gasit raspuns la parinti, bunici, in cartile de istorie sau in lecturile voastre.
Astazi, parca mai mult decat oricand, oamenii isi intorc privirea catre aceste aspecte ce ne identifica pe noi, romanii, ca popor distinct in lume.
Pe de alta parte insa copiii de azi numai au aceeasi disponibilitate si rabdare de a se apleca sa studieze din carti,sa primeasca informatiile pe aceleasi cai pe care le foloseam noi.
Astazi copiii isi doresc sa faca, sa simta, sa vada cu ochii lor. Sunt puncte importante de care noi, ca adulti si educatori, trebuie sa tinem cont daca ne dorim ca ei sa primeasca informatiile si sa le asimileze.
Din experienta mea de mama si indrumator de ateliere am realizat cat de multe cunostinte isi poate insusi un copil intr-un timp scurt atunci cand mainile confectioneaza obiectul interesului sau, cand povestile curg pe langa urechile lui, dand prilej de curiozitati si intrebari.
Eu am experimentat alaturi de copilul meu bucuria primelor cusaturi si totodata bucuria rezultatului obtinut. Sa vezi primul insemn cusut de manuta copilului tau, sa ii vorbesti despre simbolul ascuns al acelui insemn, sa aduci in fata ochilor mintii micutului traditii si obiceiuri de alta data despre care a auzit in povestile de seara fara sa le inteleaga prea bine, e o satisfactie deosebita.
Sunt bucuroasa ca acum, cand intalneste intr-o poveste cuvinte ca fus, urzeala, stergar, razboi si altele, poate intelege sensul lor si, mai ales, cunoaste menirea acestora.
E de datoria noastra, a parintilor, sa transmitem mai departe aceste informatii pentru a dainui peste ani si, sper, chiar peste veacuri.