Doresc de mult timp să abordez acest subiect delicat: ia de Brăila! Atât cât ştiu eu, cât am înţeles, cât am învăţat. Desigur tema este şi va rămâne multă vreme deschisă, nu se ştie până când, dar cunoscând interesul şi mai ales dorinţa multor brăilence de a se informa, îndrăznesc să prezint ceea ce am aflat până acum, deşi totul poate părea cam eterogen.

Nu este un articol de specialitate, este doar o sumă de date pe care le-am adunat de-a lungul timpului şi pe care am simţit nevoia să le grupez într-un singur loc, pentru a fi mai uşor regăsite. Ar fi minunat dacă persoane mai specializate ar completa totul cu un studiu mai elaborat şi fundamentat decât rândurile de faţă.

Cele care cos şi provin din această zonă a Brăilei sunt foarte interesate de modelele autohtone, din păcate, informaţia este foarte puţină şi sursele nu ne duc foarte departe în timp astfel încât să putem trage concluzia fermă că avem de-a face cu ii autentice sau preluate din alte zone. Dar, vom prezenta şi discuta pe ceea ce avem deja la îndemână, iar concluziile le va trage fiecare după cum crede. Nu îmi propun să intru în nicio polemică, nu am de gând să contrazic pe nimeni, scopul meu este unul clar şi simplu: să ajungem la adevăr, la izvoare, sau măcar să ne apropiem de ele.

Am observat că în astfel de cazuri nu se poate vorbi de un adevăr absolut, ci doar de faţete ale lui, fiecare dintre cei care se implică în acest subiect deţinând elemente reale, combinate mai mult sau mai puţin cu cele eronate.

Ca să ne facem o idee generală să pornim de la o descriere  a portului popular brăilean realizată de Laura Caplea în articolul Portul popular din zona Brăilei (www.istorielocala.ro) având la bază Studii de etnografie şi folclor din zona Brăilei, Brăila, 1975, p. 42-46

Ia sau cămaşa era confecţionată din borangic sau bumbac cu motive decorative dispuse în: altiţă (pe umăr), râuri, şirâmboaie sau şireturi (pe mâneci), brăduţi sau orzişori (pe piept şi spate) şi băntuţele (de la gât şi mâneci).

Fusta se confecţiona din acelaşi material ca şi ia, cu alesături sau cusături pe poale. Fotele se prindeau din brâu deasupra fustei şi pe faţă şi pe spate. Culoarea lor era neagră, având pe laterale şi în partea de jos benzi cu alesături, motive geometrice variate, cu o cromatică vie: roşu, alb, galben, albastru, verde. Pistelca era un şorţ purtat de femei la muncă, lung până la glezne, ţesut din lână roşie sau neagră, cu alesături simple. Fotele se prindeau cu brăcile, lungi şi înguste, din lână colorată şi împodobite cu mărgele. Ilicul era confecţionat din aba, decorat cu găitane negre, după moda turcească.

Planşe cu modele de Brăila, accesibile (nu neapărat şi uşor de cusut)

Cea mai bogată sursă de informaţie este blogul Semne Cusute, unde creatoarea lui, Ioana Corduneanu, în timp, cu mult efort, a reuşit să culeagă, să deseneze şi să ofere cea mai mare colecţie de planşe de modele româneşti existentă în mediul online. Şi, ceea ce este mai important este că, această bază uriaşă de date, este oferită spre folosinţă în mod gratuit, însă cu respectarea şi menţionarea sursei, atunci când sunt preluate modele de acolo.

În acest moment, pe blog sunt:

Modelul de Vădeni, preluat dn cartea „Colecţie de cusături naţionale româneşti din diferite judeţe”, Maria I. Panaitescu, 1910

vadeni

Model din Brăila, desen executat după fotografii ale unei cămăşi cusute de Ileana Popoacă, colecţie personală

popoaca

Se pare că acest model a fost foarte îndrăgit în mai multe părţi ale ţării, am regăsit elemente din această cămaşă şi în alte regiuni:

valcea

A mai fost regăsit acest model şi pe o cămaşă postată de Licuriciu de Teleorman:

articol camasa Braila

Model din Mircea-Vodă, Brăila, desen executat după fotografii ale unei cămăşi cusute de Margareta Roman

roman

Pe Semne Cusute mai există un model, în relaţie cu Brăila, pentru că este de sorginte moldovenească, cea care l-a cusut în 1922, Natalia Clapon, născută Grădinaru ((1906-1995), din Botosani, trasmiţând nepoatei, Gabriela Dorina Cloşcă, o cămaşă care trimite deopotrivă la simplitatea celor basarabene, dar şi la spaţiul dunărean.

closca

Toate aceste modele s-au recusut, sunt gata sau în curs de definitivare.

Cămăşile din patrimoniul Muzeului Brăilei

Nu putem să nu amintim despre colecţiile Secţiei de Etnografie a Muzeului Brăilei, pentru că în acest loc pot fi admirate câteva cămăşi descrise ca fiind culese din judeţul Brăila.

Nu le voi prezenta pe toate, ci doar două care mie mi-au atras atenţia în mod deosebit.

Cămaşa pe care am botezat-o „cu cuci” sau „cuculeana” pentru că este superb decorată cu cuci şi pomul vieţii, provenită din zona Gropeniului şi care este foarte populară şi atractivă. Cu sprijnul specialiştilor de la Secţia de Etnografie am realizat o analiză amănunţită a modelului şi rezultatul este prezentat într-un album foto găzduit pe grupul Facebook Poveştile IEI Brăila – Galaţi: https://www.facebook.com/media/set/?set=oa.1179097882119591&type=1

Astfel, cine este atras de acest model îl poate reproduce destul de uşor, cămaşa merită să aibă cât mai multe surori mai mici.

camasa muzeu

cuci

Al doilea model care mie îmi place în mod deosebit este tot o cămaşă cu mânecă dreaptă, cusută cu fir alb, din satul Racoviţa. Este foarte delicată şi deşi are croiul cu mânecă în T, are în zona umărului model de altiţă, aşa cum vezi doar la cămăşile încreţite la gât. Este folosit ca model rombul, modelele geometrice, cu precădere rombul, fiind foarte îndrăgite în zona noastră a Brăilei. Este o cămaşă care merită să prindă şi ea, din nou, viaţă!

braila

Mâneca dreaptă şi umărul cu altiţă

Mâneca dreaptă şi umărul cu altiţă

Cămaşa de Brăila în fotografii, albume etc

E important să ştim la ce trebuie să ne raportăm, cam cum arata portul nostru brăilean, din surse vechi. O fotografie postată de Alexandra Pogăcean în mediul online ne prezintă portul din zona noastră cam aşa:

pist1

O altă imagine veche prezintă o străbunică, pe când era copil, din satul Cireşu. Fotografia a fost adusă de strănepoată la un atelier Poveştile IEI:

ciresu

În următoarea fotografie, o altă bunică, Tudoriţa Ceontu, poartă mândră o cămaşă cusută chiar de mâna ei. Cămaşa , acum, este în grija nepoatei ei.

tudorita

tudorita1

Costumul femeiesc de Brăila este reprezentat şi în albumul realizat de Elena Secoşan şi Paul Petrescu, Portul popular de sărbătoare din România, 1984, astfel:

secosan, costumul de sarbatoare la romani

O reproducere a costumului popular femeiesc din zona Brăilei din albumul Portul popular românesc al Alexandrinei Enăchescu-Cantemir, Craiova, 1939, planșa 61, nu foarte diferită de cele de mai sus:

Braila

Ia de Brăila, care nu este de Brăila, dar, din păcate, a devenit foarte populară 🙁

Pentru că am prezentat câteva din modelele de odinioară, voi  arăta şi un model al zilelor noastre, model folosit intens în ansamblurile populare din judeţ. Prima oară când l-am văzut a fost descris ca fiind un model din zona Gropeni, această zonă păstrând, se pare, cel mai bine specificul local. Un astfel de costum arată cam aşa:

 nubraila1

nubraila

Întâmplarea a făcut ca în aceeaşi perioadă să răsfoiesc unul din cataloagele Elisei Brătianu, iar asemănarea modelelor a fost izbitoare. Singura problemă a fost că planşa Elisei B. era catalogată ca fiind de Vâlcea. Ţinând cont de faptul că această lucrare a apărut mult înaintea cămăşilor (1943), adevărul este de partea catalogului.

008_R

Cusături româneşti, Eliza I. Brătianu, 1943

Nu afirm că această ie nu este frumoasă, ci doar ca nu este de Brăila, iar utilizarea ei peste tot în judeţ, în ansamblurile folclorice care ar trebui să prezinte autenticul, este o eroare şi creează grave confuzii. Pistelca acestui costum deasemenea, este mult simplificată, are aspect de lucru de serie, produs de artizanat.

În loc de concluzii

Din păcate, puţine sunt modelele de Brăila care nu se regăsesc şi în alte zone şi necopiate din alte părţi. Unele au fost prezentate aici, altele, sper din toată inima, să mai fie bine ascunse, cine ştie prin ce lăzi.

Se observă o preluare de modele din zona de sud-vest a ţării, s-a consemnat deja în anumite lucrări faptul că mulţi români din acea parte a ţării au venit în Băragan cu oieritul sau dorind să cumpere cereale. Atunci au adus cu ei şi veşminte, se ştie că în acest fel au ajuns, de exemplu, maramele vâlcene pe capul femeilor din Brăila, la schimb cu grâne sau alte produse. De foarte multe ori modelele de pe cămăşi văzute pe la târguri s-au „furat” şi s-au cusut pe furiş. Aşa se pot explica inflenţele din  vest, din Buzău sau din Dobrogea.

Lipsa sau sărăcia de modele de referinţă existentă în judeţul nostru exercită două efecte asupra mea: frustrare, pentru că mi-aş dori să am de unde alege şi ambiţia de a continua căutările şi de a reproduce cât mai multe cămăşi mai vechi. Aşa cum am precizat încă din primele rânduri, subiectul este deschis, mai sunt multe de adăugat, poate, în timp, vom completa de dragul cămăşii de Brăila.

Important  este din puţinul ce-l avem să coasem şi să facem mai mult. Însă la fel de important este să ştim ce coasem şi de unde provine. Nu se cuvine să amestecăm modelele, deşi acest lucru este din ce în ce mai greu de evitat azi, când informaţia circulă extrem de uşor şi se combină extrem de uşor.

Dacă v-am motivat sau măcar v-am informat suficient încât să treceţi la ac, nu uitaţi că pentru sfaturi Poveştile IEI vă stau la dispoziţie! Spor la lucru!

Corina

coordonator atelier cusături tradiţionale

Kya
Kya