Aşa ceva făceam şi noi la şcoală, când eram copii! Aud foarte des această remarcă de la părinţii copiilor care vin la atelierele noastre şi, de cele mai multe ori, din voce răzbate un soi de nostalgie. Eu întreb mai zâmbind: Şi a fost ceva rău?, iar dialogul continuă: Nu, dar acum nu se mai face nimic!

Acesta este unul dintre motivele pentru care există Poveştile IEI, ca formă de modelare a caracterului şi abilităţilor unui copil aşa cum ar fi trebuit să se facă în şcoală şi nu se mai face.

Părinţii, unii dintre ei, chiar se mândresc cu faptul că au învăţat de mici tot felul de activităţi simple, pe care oamenii dintotdeauna le realizau în propriile gospodării într-un mod foarte firesc. Nu uită să amintească cum era atunci când au ţinut andrelele în mână, că au bătut cuie într-o şipcă sau faptul că au cusut un ştergar sau chiar o cămăşuţă de tip ie. Au fost vremuri când în şcoli se făcea câte puţin din toate şi, pentru unii, acestea au rămas pentru toată viaţa nişte abilităţi de care s-au folosit în permanenţă în diverse situaţii.

Am observat că privesc cu simpatie tot ceea ce ţine de meşterit şi bricolaj chiar şi cele/cei care nu au avut ocazia să înveţe în şcoală astfel de lucruri, deci toţi înţelegem cât de important este în viaţă să ştim să ne descurcăm în situaţii simple sau să trăim satisfacţia pe ne-o dă rezultatul muncii mânuţelor harnice.

Şi atunci vine firesc întrebarea: dacă pentru noi a fost bine şi ştim că este un câştig să deprindem astfel de îndemânări, de ce nu facem mai mult şi pentru copiii noştri, care nu mai sunt atât de norocoşi să aibă ore de lucru manual  sau alte elemente de ordin practic în programa şcolară? Categoric, matematica, limba română şi alte materii sunt esenţiale pentru formarea viitoare a unui copil, dar, fără să ne dăm seama, am redus tot ce ţine de educare la câteva discipline. Nu toţi vor ajunge IT-işti, avocaţi sau doctori, unii pentru că nu vor vrea, alţii pentru că nu vor putea. Dar pentru toţi este foarte important să fie creativi, îndemânatici şi conştienţi de faptul că au abilităţi care îi vor putea ajuta în viaţa. Aceste calităţi, indiferent de profesia pe care o vei avea, te vor diferenţia de alţii în sens pozitiv.

Noi, echipa Poveştile IEI, avem propriile experienţe, în primul rând ca părinţi şi apoi din atelierele desfăşurate alături de copii şi adulţi de-a lungul timpului şi am observat cum copiii noştri suferă un proces de simplificare, de reducere a direcţiilor pe care aceştia ar trebui să le aibă ca opţiuni în viaţă doar la câteva alternative impuse de şcoală şi familie. Copilul trebuie să cunoască mai multe ca să aibă de unde alege.

Pentru noi este o misiune de onoare să oferim alternative atât de „la îndemână” şi totuşi uitate. Să oferim deschidere spre o altă lume, aceea a frumosului, autenticului, bunului gust obţinut prin şlefuirea cu răbdare în timp a caracterului. Să coasem, să ţesem, să împletim, să modelăm sau mărgelim, să citim basme, într-un cuvânt, să creem şi să visăm la Poveştile IEI este cel mai frumos şi durabil cadou pe care îl putem face copiilor noştri.

Nu trebuie decât să analizăm ce-a fost bun şi durabil pentru noi şi să nu refuzăm copiilor ceea ce la vârsta lor noi am primit deja, o lume de poveste românească veche şi în acelaşi timp atât de actuală! Poveştile IEI înseamnă educaţie pentru viaţă!

Kya
Kya