IA Aidoma – tradiţie şi virtuozitate la Lausanne, Elveţia

Cu ceva timp urmă am primit invitaţia să mă alătur echipei care va însoţi expoziţia de grup IA Aidoma de la Lausanne, Elveţia. Acest gest m-a bucurat enorm pentru că această expoziţie face parte parte dintr-un amplu proiect unicat demarat  în 2016 de către arhitecta Ioana Corduneanu prin intermediul Asociaţiei Semne Cusute (www.semnecusute.ro). În ce constă acest proiect ne precizează chiar iniţiatoarea lui:

Am numit ii aidoma – replici realizate după cămăşile româneşti păstrate în depozitele marilor muzee ale lumii; un alt exerciţiu de recuperare de patrimoniu, bazat pe voluntariat şi studiu aprofundat.

Plecând de la fotografii găsite pe site-urile muzeelor şi fotografii alb-negru din carţi publicate în perioada interbelică, am reuşit să aducem acasă şi în timpul prezent, 40 de cămăşi valoroase dar înstrăinate: în Metropolitan Museum of Art New York, Muzeul de Textile din Toronto, Horniman UK, Muzeul de textile din Lyon, Muzeele etnografice din Geneva, Cernauţi şi Sankt Petersburg.

Proiectul este viu, continuă şi expoziţia se îmbogăţeşte, iar cercetarea continuă.

A realiza o replică, nu neaparat o copie, după un model consacrat este un pas important pentru validare, confirmare, progres.

Prin urmare, cu alte cuvinte, un grup de românce, în mod voluntar, au cusut replici după cămăşi valoroase, care au necesitat luni de muncă şi studiu pentru a realiza o similitudine cât mai bună cu originalul pe care nu l-au văzut decât prin intermediul fotografiilor. Cele mai multe cămăşi au modele inspirate de specificul zonei Bucovinei, dar regăsim şi cămăşi din Oltenia, Muntenia, Vrancea etc. Una dintre cămăşi îmi aparţine şi este un model bucovinean, al cărui original se află în colecţiile Muzeului Metropolitan de Artă din New York.

În timp, cele aproximativ 40 de cămăşi, după un vernisaj foarte bine primit de public în decembrie 2015 la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, au plecat într-un lung periplu, începând cu câteva muzee etnografice importante din România: Iaşi, Suceava, Botoşani, Sibiu. După ce a încântat publicul din ţară, IA Aidoma a trecut graniţele, întâi la Zaragoza, Spania, unde a fost găzduită de Camera de Comerţ şi Industrie, apoi la Luxemburg, la Curtea Europeană de Justiţie şi, în prezent, se află la Lausanne, Elveţia, în spaţiul primitor al Fundaţiei Madeleine Moret, Maison de la Femme.

(Sursa: https://www.facebook.com/Fondation-Madeleine-Moret-204415139648025/)

Pe oriunde a trecut, expoziţia a trezit valuri de simpatie şi interes, pentru că această colecţie aduce în faţa publicului ceea ce mulţi nu au avut ocazia să vadă: cămăşi tradiţionale cusute după cele mai autentice canoane, cu materiale de bună calitate şi tehnici de broderie vechi.

După această scurtă punere în temă , revin la evenimentul la care am avut onoarea să particip, vernisajul expoziţiei IA Aidoma de la Lausanne, 14 iunie 2018. Deplasarea echipei Semne Cusute în Elveţia a fost facilitată prin efortul Ambasadei României în Confederaţia Elveţiană de la Berna, Centrului Cultural Român din Neuchâtel  (Centre Culturel Roumain de Neuchâtel – CCRN),  Consulatului General Onorific al României la Zurich, Fundaţiei Madeleine Moret (Fondation Madeleine Moret, Maison de la Femme) – gazda evenimentului, dar şi BPW Laussane (Business and Professional Women – Club de Lausanne). Ştiu că au mai fost şi alţi români sau elveţieni care şi-au adus contribuţia, nu îi cunosc pe toţi ca să îi pot menţiona, dar tuturor le adresez multe mulţumiri.

Efortul tuturor a fost apreciabil, iar rezultatul pe măsură, vernisajul a fost un adevărat eveniment, cu invitaţi deosebiţi care au apreciat aşa cum se cuvine valoroasele exponate prezentate. În deschidere au luat cuvântul, din partea Fundaţiei Madeleine Moret, doamna Christine Raptis şi apoi Excelenţa Sa, domnul Vlad Vasiliu, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României  în Confederația Elvețiană. Antonela Iordache, din partea Asociaţiei Semne Cusute, a fost cea care a vorbit publicului despre proiectul IA Aidoma, iar evenimentul a fost moderat de Rodica Roşu-Fridez, preşedinte al BPW Lausanne.

Vernisajul a fost întregit de un moment artistic, un mini-recital la vioară susţinut de o tânără româncă stabilită în Elveţia, Mădălina Tiulete, dar şi de o demonstraţie de îndemânare creativă a unei alte românce, Laura Drăgoi, care a realizat o colecţie de flori din hârtie creponată. Macii roşii au adus un plus de savoare cămăşilor din expoziţie.

Publicul, reprezentat din români stabiliţi în Elveţia, dar şi de elveţieni „autentici”, a fost extrem de impresionat de cele văzute. Frumuseţea, dar şi profunzimea simbolisticii ascunse în broderia cămăşilor româneşti au trezit un mare interes, iar acest lucru s-a observat prin atenţia cu care au fost ascultate explicaţiile, întrebările variate care au curs fără încetare, dar şi contemplarea minuţioasă a exponatelor. Pentru noi, cele care au cusut acest cămăşi, aceste reacţii din partea publicului au fost cele mai mari mulţumiri posibile. Faptul că vizitatorii au fost uimiţi şi încântaţi de complexitatea cămăşii tradiţionale ne-a făcut să credem că această expoziţie este, alături de alte realizări româneşti, un adevărat ambasador al valorilor noastre.

(Sursa: https://www.facebook.com/bpwlausanne/)

(Sursa: https://www.facebook.com/bpwlausanne/)

Pentru susţinerea celor afirmate voi prezenta două comentarii relevante ale unor persoane care au vizitat expoziţia şi care au postat în mediul virtual impresiile:

Magnifique soirée, j’ai adoré l’histoire des blouses roumaines! Leur symbole si fort et touchant, un fil d’Ariane brodé tout au long des événements majeurs de la vie… simplement beau et authentique! (Alexia Weill)

Une exposition qui reflète une immense passion. Beaucoup d’émotion à découvrir le lieu… et à rencontrer les hôtes et les invitées du moment qui ont su nous rapprocher de la vraie Roumanie! MERCI ET BRAVO à tous et toutes! (Liliane Broillet)

(Sursa: https://www.facebook.com/Fondation-Madeleine-Moret-204415139648025/)

Pentru mine a fost un moment impresionant pentru că am putut să observ în mod direct emoţiile pe care aceste cămăşi le-au trezit în rândul românilor, dar şi în rândul elveţienilor, şi m-am convins, încă o dată, dacă mai era cazul, că sângele apă nu se face şi că oricât de departe ai fi de ţară, sentimentele pentru ceea ce ne individualizează ca popor nu se pot schimba.

Este foarte important ca România, mai ales în acest an al Centenarului Marii Uniri, să aibă cât mai multe astfel de proiecte, iar acest gen de iniţiative să fie susţinute, pentru că numai în acest mod vom putea promova tot ceea ce este valoros şi vom crea o imagine cât mai reală despre ceea ce înseamnă cu adevărat poporul român.

Kya
Kya